``Toate trec, asa se spune dar nimic nu trece, fara sa lase urme...`` `` Imi ceri parca sa raman, dar nu mai am vreme am sa plec o vreme, o sa ma-ntorc, nu te teme!...``...
Din pacate am invatat ca, oricat ne-am minti, nimic nu e totusi vesnic! Din pacate insa, intotdeauna vor fi consecinte! Consecinte ce adesea dor...si dor al naiba de tare! Cateodata resemnarea e cea mai mare dovada de putere. Cu totii suntem puternici, dar nu toti stim sa ne folosim de puterea de care dispunem in favoarea noastra. Sa incepem si noi, ca alte creaturi sa ne lingem ranile pentru a le vindeca, nu sa le deschidem mai rau pentru a afla sursa lor. Dar...asa ne e firea, asa e firea umana! Adeseori am spus ca suntem parca masochisti...ne place sa ne facem rau singuri! Sa ne provocam rani..ce adesea nu se pot vindeca!... Eu nu uit, niciodata! Si asta...nu e o calitate! Nici macar pentru mine insami nu e o calitate! Caci adesea a-ti aminti fiecare clipa ce a fost...naste tone de suferinta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu