Astazi m-am decis sa ii fac o vizita sufletului meu. O vizita dupa mult timp in care nu am indraznit a ii vorbi, a-l privi...Astazi...E timpul sa stau la taclale cu propriul eu!Deschid usa sufletului si ma izbeste o privire salbatica si suparata...,,E, la naiba, ce ma privesti asa? Ce nu-ti mai convine de data asta? ''....Privesc oglinda mare din fata mea, cu doi ochi straini...Nu vad nimic...Nu vreau sa aud nimic! ,,Fi-ti-ar sufletul de ras!Fata, trezeste-te! Tranteste usa si pune-i lacatul, ca nu-i a buna, viata nu-i facuta din petale de roze!'' Ma uit uimita...Imaginea din oglinda imi striga disperata si ma privea ca si cand ar fi vrut sa ma ingenuncheze acolo...Strigatul mut se face tandari, spargandu-se in mii si mii de farame, la impactul cu sticla rece a oglinzii...privesc cu un ochi critic imaginea din fata mea si-i scot limba zeflemitor... ,,Acolo sa ramai, miorlaito si afurisito!Numai belele imi aduci! Te voi lega cu lanturi si te voi inchide in cea mai adanca hruba pe care voi fi in stare s-o zamislesc in mintea mea!...Iti voi lasa doar o mica ferestruica incetosata sa nu mori de tot... Ca poate voi mai avea nevoie de tine vreodata!...Dar sa nu iti imaginezi ca am sa te las sa zburzi de nebuna in libertate!''
Vizita se incheie brusc, trag obloanele si ma indepartez de propriul eu...de propria-mi slabiciune. Nu mai vreau sa o las sa domine, sa-mi erodeze zidurile, sa sape, ca o ingrata ce e, brese in sistemul defensiv! ,,Data viitoare te voi strange de gat de vei mai indrazni sa ridici doar ochii din pamant! Baga la cap, ca nu glumesc!'' conchid ferm si trantesc usa fara a privi in urma...Nu vreau sa ma uit inapoi pentru ca stiu, daca i-as vedea privirea trista si lacrima agatata de coltul genelor, cu siguranta m-as topi toata si i-as da drumul iarasi!...Si nu imi permit sa o fac, va fi un ger cumplit si va muri de frig...Si...inca mai am nevoie de ea...undeva...candva...Poate...vreodata!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu