Si iarasi despre fericire...

Da` acum strict despre ea- fericirea! Cea mai cautata stare! Pana la urma nu ne mai pasa ce ar face altii daca ne-ar vedea fericiti, cum si-ar roade unghiile de invidie. Nu. Acum importanta este doar ea- fericirea cea de toate zilele!

Multi oameni nu stiu ce este fericirea! O confunda cu o stare de moment, o placere a vietii! O cauta adeseori in lucruri, in locuri si in persoane unde nu ar putea-o gasi! Privesc in jur si constat ca cei mai multi oameni au inceput sa caute fericirea in lucrurile materiale. Multi asociaza banii cu fericirea! Nimic mai gresit! Dar…ce este fericirea pana la urma? “O stare deosebita de implinire a ceva ce s-a realizat si a provocat un succes neasteptat sau mult asteptat sau asteptat tensionat. “ Cam asa s-ar defini fericirea. Mie una mi se pare mai degraba o definitie a bucuriei-o stare de extaz care nu dureaza! Ca si cand, dupa un orgasm, ai spune ca ai gasit fericirea…cand de fapt este doar extazul, placerea, implinirea trupeasca…
Nu vom gasi fericirea daca o vom cauta! O vom gasi atunci cand vom invata sa traim viata si sa ne bucuram de placerile ei marunte. Nu o vom gasi in altii ci in noi insine! Nu vi se pare urat ca fericirea voastra sa depinda de altcineva? Daca acel ,,altcineva“ este egoist ce veti face? Nu vei mai fi niciodata fericiti? Acumulati mici bucurii, faceti ceea ce va place, descoperiti iubirea- si veti simti fericirea! Dar nu o doriti nelimitata-nu veti mai sti sa o pretuiti! Oamenii se obisnuiesc atat de repede cu binele incat vor ajunge sa creada ca il merita si nu vor mai face nimic sa il intretina…

Drogul facebook...

Da, facebook-ul a devenit pentru multi un drog! Nu o spun cu rautate, nu o spun ca o critica, o spun ca pe o simpla constatare! Sunt persoane care nu se mai pot dezlipi de ,,celebra`` retea de socializare! Iar asta mi se pare o exagerare. Nu-ti poti trai viata pe facebook. ,,Daca nu ai facebook, nu existi!“ Eu votez fals, ca stiu destui care exista si fara sa aiba cont pe facebook si garantez ca oricine ar alege sa renunte la facebook, ar continua sa existe nestingherit! Din pacate insa mediul virtual nu este folosit asa cum ar trebui: pentru a socializa, pentru a cunoaste oameni noi, pentru a ne usura viata ( ca sa fim seriosi, cumparatul online, nenea google si multe ,,maruntisuri“ sunt menite sa ne usureze viata, sa ne ofere mai mult timp pentru noi insine!) Omu` insa nu si nu, ca un catar capos ce e a ales exact pe dos: sa-si iroseasca timp pretios pe facebook. Si sa-si expuna bineinteles toata viata! Ca doar viata fiecaruia nu mai este personala, este publica! Ce-i aia viata personala? Stii cum era vorba aia : ,, Nu-ti spala rufele murdare in public!“. E, treaba asta cu facebook-ul este exact contrariul- absolut toate rufele sunt spalate in public. Chiar si lenjeria de corp, desi aia ar trebui sa tina de intimitate. Dar intimitate e un cuvant ce nu mai exista in vocabularul multora!

Si te mai miri ca-si baga toti nasu` in viata ta! Wtf, nu tu le ceri asta? Ca daca postezi ceva si nu vezi instantaneu cat mai multe like-uri si comentarii, e grav, dom`le! Adica nu te baga lumea in seama? E, poate te mai baga cate unu` la origini, satul de atatea postari, da` asta-i alta poveste deja! No, ce sa mai zic? Viata traita in mediul virtual… oare s-or face si copii virtuali? Ma intreb cum se ating aia doi? Or face astia vreo varianta prin wireless, ceva! Who knows? Maine, poimaine ne si reproducem online! Sa nu mai munceasca parteneru` sa dea hainele jos si sa nu mai fie obosit la final! Epic failure, cum bine zicea cineva!…

Fericire si nefericire...

Nu, nu voi da o definitie a lor! Fiecare in parte stie ce inseamna fiecare. Sau daca nu stie, ne spune nenea google. Nu e vorba despre asta! Ci despre a vedea fericirea la cei din jur! Este un chin, asa-i?
 Suntem inconjurati de oameni slabi, oameni mult prea creduli, oameni cu probleme. Oameni invidiosi care vor refuza sa se bucure de fericirea ta. Iar motivul este unul extrem de simplu: de ce mama ma-sii sa ma bucur eu ca-i merge aluia bine? Nu, nenica, eu vreau sa-mi mearga mie bine! Si daca nu-mi merge mie...voi face in asa fel incat nici altora sa nu le mearga! Ma stramb si ma incrunt la fericirea lor, pana cand o sperii si da bir cu fugitii. Poate am noroc si fuge inspre mine! Ca doar n-am sa fac eu ceva sa o gasesc. E greu, dom`le, sa cauti dupa ea! E si mai greu sa muncesti pentru ea!
Atata timp cat lumea se detrama, adevaratele valori sunt uitate, azvarlite precum niste papusi nefolositoare, ce pretentii mai putem avea? Sufletele oamenilor au ajuns sa fie acoperite de noroiul zilei de astazi si virusat de falsa speranta a zilei de maine.Si cand vezi cum intregu-ti suflet iti este acoperit de praf, nu vei lua carpa sa il stergi, vei cauta sa sufli, spre a da si altora. De ce sa ai doar tu? Esti darnic, ce e rau ai imparti cu toti! Egoismul apare doar cand tie iti merge bine!... E greu sa iti faci un tel din a-ti construi propria fericire, pare mai usor ca telul sa devina distrugerea fericirii celor din jur! Un tel de care tii cu dintii!Improsti cu venin in cei din jur, fiindca e mai simplu. Imediat vei vedea rezultatele: oamenii se vor simti raniti, ii vei vedea cum devin tristi, morocanosi! Vai, si ce mandru de tine mai esti! Nu-ti incapi in piele! E rezultatul muncii tale, nu?...
Suntem oameni si toti avem lipsuri, defecte, slabiciuni... De ce nu ne-am putea face un scop in viata din a prelucra propria noastra persoana? De ce sa nu incercam sa ne educam si sa educam societatea, pentru a putea trai intr-o lume mai calda, mai buna?Poate daca vom invalui raul cu bunatate, gheata din inimile oamenilor se va topi si vor invata sa fie mai buni, mai calzi! Sa ofere celor din jur zambete, nu lacrimi!
Si inainte de a va avanta in rautati pune-ti-va o intrebare foarte simpla: daca maine n-ar mai fi? Ati vrea ca ultima voastra zi sa fie plina de venin si rautati?… Cum spune Ronan Keating- If tomorrow never comes… Continuarea este interpretabila!

Cuvinte si taceri...

-Cine e?
-Cineva drag...
-Si atunci de ce nu mai vorbiti?...
Buna intrebare! Oare de ce? De ce uneori vorbim prea mult ( de cele mai multe ori atunci cand nu ar trebui) si alteori tacem. O tacere care dureaza. Interminabila. O tacere care (te) doare. Ii simti lipsa unei persoane si totusi nu faci nimic pentru a relua legatura. ,,De ce sa fac eu primu` pas? No, daca vrea ma cauta. Daca nu...nu!`` Da` ii simti lipsa. Si te uiti la telefon, ai apela si te opresti... De ce? De unde atata orgoliu? Distrugem tot ce e frumos din cauza aceleiasi boli incurabile: orgoliul! Mama ma-sii de orgoliu! Adeseori asa este si intr-o relatie. Vii acasa, obosit(a) de la munca. Aprinzi tv-ul, calculatorul... Te uiti o juma` de ora, poate mai scrii 5 cuvinte pe facebook ( ca tot e in floare). Eventual te duci la bucatarie si mai infuleci ceva. Si gata. Cu parteneru` de viata schimbi 3 cuvinte, ca te doare gura sa vorbesti si mintea sa gandesti. Timpu` trece...zile, luni, ani...si constati ca v-ati indepartat. Ca nici macar nu va mai cunoasteti! Wtf, logic! Ati facut ceva sa intretineti relatia? ``-No, da` ce vrei? Am adus bani in casa, am facut curat, mancare... ``
Pai si iubirea? Si ea trebuia aerisita, hranita, surprinsa. Pe ea cui ati lasat-o?...

Unde e iubirea?

Traim in secolul vitezei. Totul se face pe fuga. Toti alearga dupa fericire- putini reusesc sa o ,,prinda``. Si daca o prind, nu-s capabili sa o tina. Da` unde-a disparut iubirea? Acea iubire pe care pictorii au desenat-o, poetii au scris-o, muzicienii au cantat-o... Acea iubire a bunicilor nostri. Sincera. Calda. Si mai ales, pana la adanci batraneti! Am citit astazi pe un blog ce-mi place tare mult o ,,povestioara`` a unei doamne. Isi povestea iubirea. Atat de frumoasa, pura, nemuritoare! Cati mai iubesc in zilele noastre? Cati asteapta nerabdatori sa ajunga acasa, doar sa simta parfumul persoanei iubite? Sa-i auda vocea, sa uite de toate in bratele sale... Alergam o viata intreaga si ajungem la capatul ei obositi. Si dezamagiti! Ne amagim ca iubim dar totul devine o masca! O masca afisata lumii! Fiindca lumea trebuie sa creada ca ne merge bine! De ce conteaza ce crede lumea? Nu-ti irosi timpul pentru a crea masti pe care sa le afisezi altora, foloseste-ti timpul pentru a trai! Pentru a iubi! Pentru a descoperi fericirea! Si daca nu stii sa faci toate astea, invata! Nu e greu, nimeni nu se naste invatat! Nu?... Invatati sa vedeti viata in culori...si sa iubiti sincer!...

Mai avem frumusete? Valori?

   Da` frumusete din aia naturala! Atat la oameni cat si la mediul inconjurator! M-am saturat sa vad femei ascunse dupa tone de farduri, barbati ascunsi dupa masti, dandu-se ceea ce nu sunt! Am uitat sa mai promovam frumusetea naturala, valorile adevarate. Astazi se promoveaza non-valorile, prostia, ipocrizia. In fiecare zi apar ,,vedete`` nascute peste noapte a caror singura calitate consta in numarul de operatii estetice executate pe corpurile lor ,,perfecte`` de doctori competenti sau in stereoizii bagati in organisme... Ma intreb ce s-ar intampla daca intr-o zi nu ar mai avea cine le opera? Sau nu ar mai exista stereoizi? Naturaletea oare le-ar ucide? 

  Nu mai promovam talente adevarate, nu mai promovam tineri inteligenti. Si atunci generatiile actuale ce modele de viata pot avea? M-a dezgustat noul fenomen -Barbie... Femei care vor sa arate exact precum celebra papusa... Fetelor, ati innebunit??? Sunteti frumoase, fiecare in felul vostru! De ce va distrugeti? Barbie este o papusa, eu personal vreau sa o vad in vitrine, fara suflare, nu plimbandu-se pe strada!
   Pana si natura o distrugem! Vad defrisari masive in zone superbe ale tarii, vad tone de mizerii acolo unde peisajele te-ar lasa fara cuvinte... nu puteti pastra macar ceea ce Dumnezeu v-a dat? Dar asta e un alt subiect si necesita o tratare atenta...
   Asa incat ma rezum la a va intreba: de ce ucideti frumusetea? De ce o ascundeti?...

Eh na...Randuri...

Cred ca de la o vreme m-a apucat nebunia! Ei, nu ca nu as fi fost nebuna din nastere, ca asta demult o stiu! Dar de la o vreme ince sa ma cam hlizesc... Si cand le e lumea mai draga celor din jur, ma apuca un ras... si o prosteala... De iar zic ca am ceva la cap! Nimic nou, totusi! Nu o fac pentru nimeni si ce-i drept nici nu imi prea pasa... In schimb ma amuza cand te vad pe tine facand tot posibilul pentru a imi fi mie pe plac... Ma privesti, parca nu te-ai mai satura de mine... Problema este insa ca eu ma cam satur de asta! Nu te mai imbata cu apa rece! Nu sunt atat de minunata pe cat iti place tie sa crezi! Imi place cum imi vorbesti...insa nu ma impresioneaza! Poti sa fi in acelasi timp cel mai dulce si cel mai badaran... Dar nici asta nu e nou pentru mine! Iti place sa ma vezi razand? Te-ai uita vreodata ce se ascunde in spatele zambetului? De incerc sa ma indepartez de tine, si mai mult ma vei vrea...De te las sa ramai, tot la fel...ma vei vrea! Tu ce solutie vezi? Replica aceea celebra : "lasa-ma sa te cunosc si sa te fac fericita" am auzit-o inca de cand eram mica si niciodata nu am crezut in ea! Nu prea ai cum sa ma cunosti atat timp cat primesti doar ce-ti ofer. Acum depinde ce alegi...sa fiu linistita calda, tandra si clasica...sau sa fiu o nenorocita care te pune pe jar. Prima varianta nu e buna ca te plictisesc, a doua e si mai rea ca te distrug. Calea de mijloc nu exista pentru ca ... nu te iubesc peste noapte. Ma enerveaza ca te uiti pierdut in ochii mei si te intrebi ce ascund. E risipa de timp...n-am sa-ti spun niciodata mai mult decat poti sa auzi. Nu vreau sa ma intelegi, nu vreau sa-mi oferi totul, nu vreau sa fii perfect, nu vreau sa fii slab, nu vreau sa fii puternic. Nu ma intereseaza cum esti, ce nu intelegi? Nu ma interesezi!Trezeste-te. Sau esti cumva salvatorul meu si eu te reneg? Stai linistit...n-ai castigat la Loto..du-te unde vezi cu ochii ca aici nu e bine. Eu ti-am spus nu si tu mai tare te-ai avantat... Nu caut iubirea...si oricum nu cred o iota din dragostea la prima vedere, ca nu vreau sa cred! Nu cred nici in suflete pereche macar... Si nici nu suntem amandoi la fel! A, si cand ma vezi mai trista, nu navali sa imi spui sa las trecutul in urma... Nu imi stii trecutul, e al meu, lasa-l asa...si nu e treaba ta sa imi alungi tristetea! Nu sunt rea si distanta pentru ca vreau sa te atrag....nu sunt distanta fata de tine ca mi-e teama sa nu ma trazneasca ala cu o sageata...numai ca n-am chef! Nu ma intereseaza! Punct! Eu nu stiu ce mama naiba vrei tu de la mine dar nu ma intereseaza... si data viitoare cand imi vei lua negarea drept aprobare... Te-am pupat din mers!