Gânduri!...

Dacă e ceva de care sunt ferm convinsă, e faptul că exist! Şi există şi alţii! Şi mulţi sunt poate mult mai buni decât mine. Iar asta, pe mine, poate doar să mă încânte... Mai ales că departe de mine de a fi mai ştiu eu cine... Sunt doar o fire analitică...al naiba de analitică. Şi cum spunea cineva, gândesc al naiba de mult, adesea însă disctructiv! Cred că spunea asta din cauza a ceea ce credea el că se numeşte pesimism... Dar nu e pesimism, e doar realism...Încerc în fiecare zi să învăţ câte ceva şi încerc, mai ales, să îmi controlez gândurile. Dar...atâta mai am de lucrat la capitolul ăsta... Uneori e de ajuns un cuvânt pentru a îmi reveni gânduri ce le credeam îngropate... Uneori e de ajuns un cuvânt spre a simţi spinul durerii înţepându-mă... Un cuvânt...şi toate sentimentele revin, mai puternice parcă decât erau... Şi chinuie-te femeie iar să îţi alungi gândurile... Mai greu parcă decât înainte, căci alungate odată, a doua oară nu mai vor să se dea plecate... Şi ferească-mă să simt venirea nopţii, căci atunci gândurile mă năvălesc cel mai rău... Atunci sentimentele nu se vor alungate şi încearcă să îmi arate că-s mai tari decât mine! Ia duce-ţi-vă-n păcat voi, sentimente nebune, a venit ziua, e rândul meu... Ssh, lăsa-ţi-mă în pace... Măcar până când seara se lasă iar... Abia aştept să crească ziua... Poate aşa voi, gânduri nechemate, îmi daţi pace... Sau poate reuşesc să învăţ odată pentru totdeauna să vă ferec într-un cufăr al cărui chei să le arunc...undeva departe....