Verticalitate!...

Cât aş încerca să mă abţin, zău care pot! Încep sincer să mă întreb, mai există vreun gram de verticalitate în mediile astea virtuale? La tot pasul interese, minciuni, parsivitate! Bine, nu spun că toţi sunt aşa, mai există -din fericire- şi excepţii! Dar...pe cale de dispariţie! Dacă îndrăzneşti să spui adevărul, în secunda următoare ţi le iei peste nas! Dacă îndrăzneşti să rabufnesti...eşti redus la tăcere! Dacă, dacă, dacă... Dacă nu stai în banca ta, pe scurt... Ţi s-a pus pistolul la tâmplă! Dar care-i problema, fra\'? Ştiam că-i democraţie, atâta timp cât nu aduc injurii cuiva anume, am dreptul să mă exprim... Şi să scriu ce mă taie pe mine capul! Te deranjează? Zău aşa, nu oblig pe nimeni să mă citească! Ştiu şi eu că adesea aberez dar...n-am ce face deci...aberez! Şi azi...azi aberez şi urlu cât mă ţine: Păstraţi-vă fratele meu verticalitatea! Sau vă place să staţi cocoşaţi? Nu vă zic că vă urăsc, pe ăştia cocoşaţi... Că nu urăsc pe nimeni... Şi iar mă trezesc cu vreun copilandru ”netrait” dar ”citit” sau un suflet poeto-romantic care să-mi spună că nu-i bine să urăşti, că nu-i frumos că nu-i normal că îmi încarc sufletul cu sentimente negative că trebuie să fim mai buni şi/sau mai toleranţi că etc etc etc. Rahat! Nu de alta însă nu îmi încarc sufletul deloc pentru că nu ”tin în mine” ! Şi zău aşa, hai să fim serioşi! Dacă eram toţi suflete curate rămâneau dracii fără cazane şi erau filozofii în ceată că nu mai puteau trage linii între bine şi rău. Şi mamă, că e atât de omeneşte să fi imperfect şi să greşeşti! Mă doare-n paişpe', că şi eu mă ştiu că-s al naiba de imperfectă! Dar măcar îmi ţin coloana dreaptă şi îmi asum responsabilitatea faptelor şi a vorbelor mele! E atât de greu să facă toţi la fel? Că m-am săturat de măşti ipocrite! Nu uitaţi că, indiferent ce aţi face, în spatele ecranelor ălora...rămâneţi aceeaşi oameni...inadaptaţi ai societăţii! Că doar ei îşi creează lumi false...şi le prezintă apoi pe tavă altora, că fiind reale! Maturizaţi-va odată!