Traim in secolul vitezei. Totul se face pe fuga. Toti alearga dupa fericire- putini reusesc sa o ,,prinda``. Si daca o prind, nu-s capabili sa o tina. Da` unde-a disparut iubirea? Acea iubire pe care pictorii au desenat-o, poetii au scris-o, muzicienii au cantat-o... Acea iubire a bunicilor nostri. Sincera. Calda. Si mai ales, pana la adanci batraneti! Am citit astazi pe un blog ce-mi place tare mult o ,,povestioara`` a unei doamne. Isi povestea iubirea. Atat de frumoasa, pura, nemuritoare! Cati mai iubesc in zilele noastre? Cati asteapta nerabdatori sa ajunga acasa, doar sa simta parfumul persoanei iubite? Sa-i auda vocea, sa uite de toate in bratele sale... Alergam o viata intreaga si ajungem la capatul ei obositi. Si dezamagiti! Ne amagim ca iubim dar totul devine o masca! O masca afisata lumii! Fiindca lumea trebuie sa creada ca ne merge bine! De ce conteaza ce crede lumea? Nu-ti irosi timpul pentru a crea masti pe care sa le afisezi altora, foloseste-ti timpul pentru a trai! Pentru a iubi! Pentru a descoperi fericirea! Si daca nu stii sa faci toate astea, invata! Nu e greu, nimeni nu se naste invatat! Nu?... Invatati sa vedeti viata in culori...si sa iubiti sincer!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu